Urmaşii grofului Banffy Daniel, condamnat pentru crime împotriva românilor, îşi pierd averile moştenite. Titluri de proprietate, anulate în instanţă

 

Citim, nu fără puterea emoției, știrea publicată de ziarul Albei Iulia că au fost anulate titluri de proprietate retrocedată emise pentru moștenitorii baronului Banffy Daniel, acțiune inițiată de instituția prefectului Alba, care s-a bucurat de interes din partea celor chemați să decidă.

Un asemenea act de justiție iscă un lung șir de întrebări, de analize, care să pună în evidență nevoia de a se continua anularea atâtor abuzuri care s-au făcut în toată țara. Dacă pentru a restabili dreptul țării asupra tuturor acestor bunuri retrocedate ilegal este nevoie de mult curaj în actul de justiție, atunci la noi, la Alba se distinge un mare merit al organelor judecătorești de la Aiud și Alba Iulia care dau astfel o lecție de profesionalism, de putere de decizie, sub presiunea sentimentului că de la ei țara așteaptă readucerea în proprietatea țării a bunurilor înstrăinate nedrept.

E bine să nu uităm că averile ungurilor din Ardeal au fost rodul muncii robilor români, care nu aveau pământ nici pentru mormânt. Nu mai mic merit are instituția prefectului care, după atâtia ani, deschide robinetul readucerii în patrimoniul statului a ceea ce este al nostru. N-ar fi rău ca, în toată țara, să începă lupta cea mare cu falsul documentelor pentru retrocedare și mai ales cu obrăznicia fără margini a ungurilor din Ardeal.

În ceea ce-l privește pe baronul Banffy, motivația ungurească prin care sunt acuzați comuniștii că i-au luat în mod abuziv averea, are un aspect care elimină total dreptul fostului proprietar. Constatăm cu un vibrant sentiment în favoarea actului de dreptate, că baronul a fost învinovățit  de crimă asupra românilor în anii 1940-1944 și condamnat în 1952, după care i-a fost confiscată averea și preluată de statul român.

Grav, acuzator și de neiertat este nechibzuința cu care s-a decis retrocedarea proprietății baronului către cele trei moștenitoare Banffy, mai ales că se știa, urmare studierii actelor de arhivă, motivul confiascării averii fostului ministru ungur, care a vegheat și a instigat la crimele săvârșite de unguri asupra românilor. Ce fel de român este omul care a decis retrocedarea fără a ține cont de adevărul faptelor fostului proprietar?  Dacă a plătit doar cu averea pusă în discuție este mult prea puțin față de crimele săvârșite.

Ar fi bine ca acest act al justiției albaiuliene să constituie un exemplu pentru întregul corp justițiar al țării, care să se trezească și să-și dea mâna pentru a readuce în patrimoniul național tot ce s-a înstrăinat urmare legilor mincinoase, motivate de restabilirea dreptului de proprietate, legi care ar fi trebuit să se bucure de o mai adâncă meditație înainte de a fi emise, mai ales că în Ardeal mulți proprietari unguri au fost despăgubiți, deci averile rămase în contul statului erau cumpărate, nu trecute abuziv.

Colcăie Ardealul de ungurime bogată urmare retrocedărilor nechibzuite către nemeșime! Decizia organelor de justiție n-ar trebui să se oprească aici, ci să se cerceteze în amănunt documentele așa zișilor moștenitori unguri, multe dintre ele fiind scrise în cei patru ani ai invaziei ungurești, când și-au făcut acte de proprietar pe averi agonisite de români în cei 22 de ani de la Unire.

Bătrânii Clujului îți pot arăta cu degetul clădiri care au fost construite de români și trecute în proprietatea ungurilor în cei patru ani de Dictat fascist. Pe un asemenea caz ar trebui să se alieze justiția cu securitatea și să se facă teancuri de dosare,  nu pe râcâieli politice. Doar așa n-ar mai exista acuzații asupra sporirii drepturilor financiare ale judecătorilor! Doar așa judecătorimea țării ar fi apreciată și pusă la loc de cinste!

Georgeta Ciobotă