Joi 13 august 2020, când scriitorul Ion Lăncrănjan (n.13 august 1928, la Oarda de Sus – d. 4 martie 1991, la București), ar fi aniversat 92 de ani de viață, un număr restrâns (din cauza pandemiei) de iubitori ai literaturii și cărții scrise, majoritatea contemporani cu scriitorul, s-au adunat în jurul bustului acestuia, ce se află alături de alți mari corifei de pe Aleea Scriitorilor din Parcul Mihai Eminescu din Alba Iulia, dar și la simbolul ridicat în amintirea acestuia în satul natal Oarda de Sus, spre a-i aduce cinstirea cuvenită.

Acțiunea a fost organizată ca de fiecare dată de către Fundația „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea și Integritatea României” (președinte ing. Vasile Todor) și Revista „Dacoromania” (director ec. Ioan Străjan).

La eveniment  au participat  membrii acestora împreună cu ai altor ONG-uri cultural-patriotice, astfel:  Ing. Vasile Todor, ec. Ioan Străjan, teolog Rimo Vlonga, ing. Vasile Bogdan, dr. ing. Gabriel Pleșa, coloneii în rezervă și scriitori Dorin Oaidă, Ioan Brad, Nicolae Paraschivescu, Constantin Gomboș, ec. Ioan Bălgrădean, jr. Claudiu Dărămuș, Valeria-Lucii Mocanu, Victoria Barna (care au adus buchete de flori), prof. Maria Cioica (președinta ASTRA – Despărțământul ”Eugen Hulea” Alba Iulia), Dionisie Heljoni (președinte al Consiliului Seniorilor Alba Iulia), Alexandru Sălăjan (președinte al Asociației Deținuților Politici Alba Iulia) și alți participanți.

Au fost depuse coroane de flori din partea Fundației „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea și Integritatea României” și din partea Consiliului Județean Alba și a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba Iulia.

Dintre participanți, au vorbit evocând viața și opera scriitorului Vasile Todor, Rimo Vlonga, Constantin Gomboș, Gabriel Pleșa, Ioan Străjan, Ioan Brad (care a amintit de puternicele relații de prietenie ale celor doi scriitori, Ion Lăncrănjan și Șerbu Cisteian – Directorul Editurii Gând Românesc). Din cuvântări, pe lângă prezentarea vieții și operei, s-u exprimat și regretul că nu se face destul pentru a-l promova pe scriitor la nivelul valorii pe care o are în scrisul românesc.

De la bustul de pe Aleea Scriitorilor acțiunea s-a mutat și a continuat la Oarda de Sus, satul natal al scriitorului, unde i s-a ridicat în semn de cinstire în locul casei părintești, un simbol foarte modest raportat la valoarea și la ce reprezintă pentru sat și țară  scriitorul, constând  doar dintr-o placă metalică pe care  se amintește că acolo a fost casa părintească. Dacă este puțin, mult sau suficient acest simbol pentru așa o personalitate, să judece sătenii, Primăria Alba Iulia, și noi toți, deopotrivă.

S-au deplasat la Oarda de Sus Ioan Străjan, Dorin Oaidă, Ioan Brad, Constantin Gomboș Rimo Vlonga, Ioan Bălgrădean, Vasile Bogdan, iar după depunerea coroanei de flori, au participat alături de câțiva săteni la o înălțătoare rugăciune, împreună cu preotul paroh al satului, părintele Sabin Lăpădat, care a săvârșit slujba parastasului de pomenire.

Din discuțiile prilejuite de acest eveniment, s-a desprins și formulat  concluzia că Primăria Alba Iulia ar trebui să aibă, prioritar, în vedere realizarea unui bust sau alt simbol al scriitorului, amplasat în centrul satului.

Ion Lăncrănjan a scris șapte romane ”Cordovanii” (1963), ”Drumul câinelui” (1974), ”Caloianul” (1975), ”Suferința urmașilor” (1978), „Fiul secetei” (1979), ”Toamnă fierbinte” (1986) și ”Cum mor țăranii” (1991), care apare postum. A mai scris și patru nuvele ”Eclipsa de soare” (1969), ”Fragmentarium” (1969), ”Vuietul” (1969), ”Ploaia de la miezul nopții” (1973). A fost ales deputat în Marea Adunare Națională în anul 1980. În anul 1990 vor apărea volumele ”Lostrița” și ”Omul de sub munte”.

Sperăm că la anul, cu toate greutățile prin care trecem cu toții, să ne mobilizăm să avem în vedere și astfel de realizări care să țină flacăra vie a culturii și a memoriei personalităților românești.

Dragomir Vlonga

jurist