Duminică 20 septembrie 2020, la bustul lingvistului, poetului, traducătorului, profesorului, jurnalistului, scriitorului, criticului literar, academicianului GEORGE COȘBUC (aflat pe Aleea Scriitorilor din Parcul Mihai Eminescu din Alba Iulia), mai mulți iubitori de românism au marcat, în semn de recunoștință, privind valoroasa operă literară, trecerea celor 154 de ani de la nașterea primului poet pe care l-a dat Ardealul literaturii românești, „poetul țărănimii” George Coșbuc.

Poetul George Coșbuc s-a născut în data de 20 septembrie 1866 în comuna Hordou (astăzi Coșbuc), jud. Bistrița-Năsăud, și s-a stins din viață la numai 51 de ani, în București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. Era al optulea din cei 14 copii ai familiei preotului greco-catolic Sebastian și Maria Coșbuc.

Copilăria și-a petrecut-o în satul natal și la bunicii dinspre mamă, preot greco-catolic în Telciu, unde învață limba germană. Citește și merge la școală de la vârsta de cinci ani, în Hordou, Telciu, Năsăud și Cluj unde face studii universitare.

Debutează în revistele școlare la 15 ani cu poezii de dragoste. Student fiind scrie la reviste de prestigiu, devine redactor la Gazeta Tribuna din Sibiu în care la vârsta de 23 de ani publică poemul „Nunta Zamfirei”, eveniment care-l confirmă ca veritabil poet. Timp de doi ani cât a locuit la Sibiu, scrie intens și traduce.

Pleacă la București, ocupă funcții didactice și culturale, înființează și conduce reviste, publică în mai multe reviste printre care și în „Convorbiri literare”, în care i s-a publicat „Nunta Zamfirei”. Participă la ședințele „Junimii”.

Se căsătorește și i se naște singurul fiu Alexandru, care moare la numai 20 de ani într-un accident de automobil, lovitură greu suportată de poet care se izolează, scrie mai puțin și suferă.

La 9 mai 1918 poetul George Coșbuc trece la viața veșnică, lăsând o operă literară bogată ca moștenire poporului român. Regăsim în opera sa, natura românească, muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momente din istoria poporului român și traduceri ale unor opere celebre.

La evenimentul de la bustul  flancat de patru drapele tricolore de pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, au participat cu respectarea normelor pentru prevenirea răspândirii pandemiei produsă de coronavirus,  o parte din membrii ONG-urilor cultural patriotice, în frunte cu organizatorii Fundația ”Alba Iulia 1918 pentru Unitatea și Integritatea României” și ai Revistei „DACOROMANIA” precum și alți iubitori de literatură.

Au fost depuse la bust coroane de flori de către fundația și revista amintite, precum și din partea Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba Iulia și Consiliului Județean Alba.

Au luat cuvântul pentru a evoca viața și opera poetului, ing. Vasile Todor – președintele fundație, ec. Ioan Străjan – directorul revistei, teolog Dragomir Vlonga, profesorii  Victor Făt și Opincariu Constantin Aurel, care au și recitat din opera lui Coșbuc. Au mai fost prezenți prof. Adrian Moldovan, Hani Sațu, coloneii în rezervă Teodorescu Victor, Nicolae Paraschivescu, Nicolae Lupu, ing. Gabriel Pleșa, juriștii Florin Bota și Claudiu Dărămuș, Ileana și George Stănuț, Alexandru Sălăgean – președintele Asociației Deținuților Politici din România, Filiala Alba, și alți mulți tineri, ceea ce este motiv de bucurie, confirmându-se spusele scriitorului ardelean Liviu Rebreanu care afirma că: „Scrisul lui Coșbuc, trăiește și va trăi, cât va trăi neamul românesc”.

Dragomir Vlonga

jurist