La data de 15 aprilie 2021 s-au împlinit 200 de ani de când, în satul Frâua, undeva între Mediaș și Sibiu, vedea lumina zilei IOAN AXENTE, primul din cei cinci copii ai soților Iacob și Ana, iobagi înstăriți, care la acea vreme, cu strădania muncii lor, au reușit să-și trimită toți copiii la școli pentru a-și dobândi un statut social mai bun decât al lor.

Primii cinci ani de studii Ioan Axente îi face în renumitele școli ale Blajului, apoi se înscrie și frecventează cursurile Gimnaziului catolic din Sibiu (în prezent colegiul “Gheorghe Lazăr”), la nici 20 de ani fiind vorbitor de patru limbi, româna, maghiara, germana și latina.

În anul 1840 revine la Blaj, la Facultatea de teologie, dar studiază și filozofia, având ca profesor pe Simion Bărnuțiu și pe alți intelectuali de seamă ai vremii, cărora li se alătură în lupta și protestul împotriva hotărârii Dietei de la Cluj privind înlocuirea limbii latine cu cea maghiară în toate instituțiile statului, fapt pentru care în ultimul an de cursuri este exmatriculat.

Se retrage în comuna natală, unde timp de doi ani se ocupă de comercializarea unor produse agricole în tot spațiul Transilvan, inclusiv la Cluj, unde îi cunoaște pe Avram Iancu și pe Ioan Rațiu, cu care menține apoi legătura și colaborează în “Revoluția pașoptistă” din Ardeal.

În anul 1847 pleacă la București unde lucrează ca profesor de limba română și latină, dar se înscrie în “Societatea FRĂȚIA”, participând activ la Revoluția burghezo- democratică din Țara Românească din 1848.

Este permanent la curent și despre cum evoluau evenimentele acestei mișcări în Transilvania, unde se reîntoarce  în septembrie 1848. Formează la Orlat o grupare de 200 de luptători înarmați cu care se îndreaptă spre Blaj pentru a participa la cea de-a treia Adunare de pe Câmpia Libertății, pe traseu alăturându-li-se încă aproximativ 1800 de revoluționari cu care ajunge la destinație.

Liderii revoluționarilor români din Transilvania hotărăsc împărțirea acestui teritoriu în 15 prefecturi  în fruntea cărora este numit câte un prefect, care avea sarcina de a organiza și pregăti pe revoluționari în tot atâtea legiuni  de 10000 – 20000 luptători înarmați, cu care s-a pornit lupta împotriva maghiarilor de la Arad până la Sibiu și de la Blaj în toate localitățile de pe Mureș și cele două Târnave, până în inima munților Apuseni.

În fruntea Legiunii “Prima Blasiensis” a fost numit de către mareșalul baron Anton von Puchner. Revoluționarul venit de la Orlat, Ioan Axente, care de acum avea să-și  însușească pseudonimul de “SEVER”, având gradul de general, ca de altfel și ceilalți prefecți de legiuni, au desfășurat din septembrie 1848 până spre sfârșitul lui 1849 acțiuni de gherilă, dezarmând și lăsând fără provizii de alimente și armament pe revoluționarii maghiari. A participat la operațiunile de dezarmare a gărzilor maghiare de la Uioara (Ocna-Mureș), Ciumbrud, Sâncrai, Cricău, Aiud, Turda, Cluj, Cetatea de Baltă, Ocna Sibiului, zona munților Apuseni, Alba Iulia și altele, totul încheindu-se cu episodul de la Șiria.

În anul 1852 se întâlnește pe Muntele Găina din Apuseni, cu împăratul Franz Joseph care, pentru vitejia și faptele sale de arme, îl recompensează cu “Crucea de aur cu Coroană” precum și cu “Ordinul Franz Joseph clasa a III-a”. De asemenea el a primit și ordinul militar rusesc ”Sfânta Ana clasa III” acordat de țarul Rusiei.

După anii Revoluției pașoptiste din Transilvania, Ioan Axente Sever se implică în continuare în activități care vizau drepturile sociale și culturale ale românilor din Ardeal, în anul 1860 pregătind împreună cu Timotei Cipariu, Andrei Șaguna, Petru Sterca Șuluțiu și alți intelectuali de marcă ai vremii înființarea Asociațiunii Transilvane Pentru Cultura Română și Literatura Poporului Român “ASTRA”, fiind numit vicepreședinte în anul 1861. Publică diferite articole în “Gazeta de Transilvania” și în “Tribuna”.

În perioada 1850 – 1866 ocupă funcții în instituții ale statului, apoi împreună cu cea de-a doua soție a sa se retrage la Cricău unde locuiește până în anul 1892.

La 26 septembrie 1872, la două săptămâni de la moartea lui Avram Iancu, organizează la Cricău un parastas în memoria marelui erou. În fața sutelor de săteni îndurerați el reamintește rolul lui Iancu în lupta dată la Cricău „la locul numit Pârâul Ciungăului”, în perioada 28-29 octombrie 1848.

Tot la Cricău, Axente Sever a schițat primul plan de eliberare a Transilvaniei cu ajutorul armatei de peste Carpați, plan ce cuprindea: detalii privind sprijinirea acțiunilor militare de către întreaga populație românească, rechizițiile în schimbul unor „revașe de primire cu condițiile de bonificare după încheierea păcii…”.

 După data de 17 februarie 1867, când Transilvania este alipită Ungariei, este tracasat continuu de către autoritățile maghiare fiind nevoit să se refugieze la Brașov, în 1892.

Supărat de neadevărurile scrise de baronul Ștefan Kemény în Cartea Neagră (A Fekete Könyv), publicată în anul 1895 în mai multe numere ale ziarului Magyararszóg din Budapesta, Axente Sever scrie cartea ”Răspuns la Cartea Neagră”, care apare la Brașov, în ajunul Crăciunului anului 1896, din dorința de a restabili adevărul istoric.

Spre sfârșitul anului 1900, sănătatea lui Axente Sever devine tot mai precară, boala se agravează și în anul 1904 (an în care, se pare, moare și soția lui) este internat în spital. Aici este îngrijit de doctorul Krauss și vizitat de rude și prieteni.

A decedat la 13 august 1906 și corpul său neînsuflețit va fi adus la Blaj și înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice, unde își duc somnul de veci și alte mari personalități ale ”Micii Rome”.

În semn de prețuire a rolului său în Revoluția burghezo–democratică din Transilvania, statul român a schimbat denumirea localității Frâua, în care s-a născut Ioan Axente, în Comuna Axente Sever iar noi, membrii Despărțăntului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj, împreună cu Primăria și Biblioteca  municipiului Blaj, acum la împlinirea a 200 de ani de la nașterea sa, l-am omagiat și am depus coroane de flori la mormântul și bustul său.

IOAN BRAD

astrist