Portretul lui Avram Iancu.  Litografia are 22X33 cm. Dedesubtul gravurii este scris: IANCU 1848-1849. În partea stângă apare numele desenatorului: I. Costande c. n., Prof. în Institutu Theres: Sabiniu.

Unul dintre primii artiști români transilvăneni cu studii academice din sec. al XIX-lea, Ioan Constandă a fost, în același timp, un intelectual cu multiple preocupări artistice și pedagogice.

S-a făcut cunoscut ca pictor, litograf, gravor și sculptor deosebit de talentat. A fost profesor la Sibiu, autor de cărți didactice și colaborator la mai multe reviste, iar pe timpul evenimentelor de la 1848-1849 a fost unul dintre revoluționarii ardeleni de frunte cu activitate în zona Ocna Sibiului.

Cunoscut și sub numele de Ioan Constande, este una dintre cele mai de seamă personalități ale localității Răhău (Alba), unde a văzut lumina zilei, după cum el singur a afirmat „sunt un român sărac din Răhău”. Din lipsa unor documente plauzibile, data nașterii pictorului este discutabilă. Preotul Romul Grecu și preotul Nicolae Cărpinișan (III), în urma cercetării unor documente din arhivele bisericii din sat, au ajuns la concluzia că data nașterii acestuia este 20 noiembrie 1819, iar Gheorghe Oprescu data nașterea pictorului pe data de 19 decembrie 1817; Niculescu Remus a considerat data nașterii lui Costandă – 9 decembrie 1819, iar Iulius Bielz a fost de părere că s-a născut în jurul anului 1814, iar Mircea Oprișu în luna decembrie 1814.

Din „Protocolul botezaților bisericii greco-catolice din comuna Răhău”, a reieșit că pictorul a fost cel de-al doilea fiu din cei șapte frați ai familiei Costandă.

Viitorul artist plastic a urmat școala primară în localitatea natală unde l-a avut ca dascăl pe Simion Bâscă (Ciortan), un iscusit meșter popular, pictor de icoane pe sticlă. De la acest meșter trebuie să fi deprins Ioan și primele noțiuni artistice. La insistențele învățătorului Simion Bâscă, precum și a preotului Nicolae Cărpinișan, părinții elevului Costandă îl trimit pe acesta în anul 1825, pentru a-și continua studiile la Școala Germană din orașul Sebeș (Alba). Aici a ajuns să învețe limbile germană și maghiară, evidențiindu-se mai ales  prin talentul său de bun desenator.

Datorită aptitudinilor sale artistice, tânărul Constandă este remarcat și susținut de unii intelectuali cu putere financiară de origine germană din Sebeș, obținând o bursă de studii în străinătate, inițial la Budapesta, apoi la Viena.

Începând cu anul 1846 pictorul va publica în Gazeta de Transilvania următoarele: „subscrisul, aruncat de soartă în valurile lumii mari, spre a sa dăscălire, după ce avu nenorocirea de a petrece la Pesta doi ani și jumătate iar în capitala împărăției cezaro-crăiești Viena nouă ani și jumătate unde am ascultat mai multe obiecte în academiile artelor plăsmuitoare, arhitecturii înalte, în politehnic despre diferite meserii în școala normală de căpetenie de la „Sf. Ana” în urma unui studiu”.

În anul 1833 a început să frecventeze cursurile de „desen după antic” cu profesorul Kupelwieser, până în anul 1838 acest an a reieșit dintr-un catalog al timpului.

În anul 1838, revine pentru scurt timp în Transilvania, la Sibiu unde îl va cunoaște pe Sava Popovici Sâvoiu. Acesta a consemnat în memoriile sale, faptul că artistul abia venise de la Viena și nu peste mult timp avea să se întoarcă din nou acolo: „Țira mă aduse cu licenție în patrie și iar capii patriei mă trimit spre continuarea studiilor mele”.

La Academia Artelor Frumoase din Viena, Constandă a studiat în afară de „desenul după antic”, pictura, sculptura, apoi „arhitectura”, a terminat de asemenea „Școala normală de căpetenie de la Sf. Ana”, probabil o secție a Academiei care pregătea profesori cu diferite specialități în artă. Tot aici acesta a avut ocazia să studieze arta unor mari maeștri, executând mai multe copii ale operelor lor.

Din această perioadă se păstrează o litografie lucrată după pictura lui Guido Reni intitulată „Botezul lui Hristos”, care îi va scoate în evidență lui Costande calitățile sale artistice.

În anul 1841 artistul se întoarce în țară și este numit profesor de desen la „Institutul Terezian” din Sibiu, unde a predat socotitul, diverse meserii și cursuri de grafică și desen, precum și elemente de geometrie și arhitectură, fiind singurul profesor de desen al acestei școli.

Între anii 1841-1843 l-a avut ca elev și pe Sava Popovici Săvoiu care mai târziu, în scrierile sale a furnizat date biografice despre Ioan Constandă, pe care posibilitatea de a-l cunoaște foarte bine se datora faptului că între anii 1841-1843, Sava a locuit la pictor, căruia i-a fost „domestic”.

Sava Popovici Săvoiu în memoriile sale i-a descris casa lui Costandă ca fiind destul de modestă și atelierul în care a văzut „cadrele și tablourile pe care le avea în lucru pentru Galeria Bruckenthal”.

Tot Sava a mai relatat că Ioan Costandă a călătorit și la Cluj unde a lucrat la niște „cadre” pentru muzeul de acolo. Toate aceste date fac ca să se tragă concluzia că artistul a practicat și pictura, dar din păcate nici una dintre lucrările sale nu s-au păstrat până în prezent, singurele lucrări păstrate fiind cele de grafică.

Ziarul Tribuna din Sibiu nr. 745/27 oct. 1992 a publicat cu titlul „Un gravor de la Astra” un apel al lui Mircea Oprișiu către cititori de a se căuta și descoperi casa în care a lucrat artistul-patriot român, pentru a se fixa pe acel loc o placă memorialistică, acesta fiind atelierul său din Sibiu.

Pe data de 26 noiembrie 1843, Ioan Costandă se căsătorește cu Reli Onițiu din Sebeș (Alba), în urma acestei căsătorii se vor naște două fete ale căror nume nu se cunoaște.

Într-o scrisoare a preotului Nicolae Cărpinișan III, adresată profesorului Theobald Streitfelo din Sebeș, în care i s-au comunicat unele date biografice despre pictorul Ioan Costandă, amintindu-se și de cele două fiice ale sale făcând următoarea precizare: „subscrisul mi-aduc aminte că în anul 1889 când eram student la teologie fetele acestui pictor erau angajate cu pianul la un restaurant pe treptele turnului din Sibiu”.

Ioan Costandă a avut legături și cu intelectualii din Țara Românească fiind foarte apreciat și recunoscut ca artist. În presa bucureșteană primele date despre el au apărut într-un număr din ziarul „Curierul Românesc” din anul 1845 semnat de pictorul Ion Negulici.

Ridicarea nației române din Transilvania a fost o preocupare constantă de-a lungul întregii activități a pictorului Costandă, modul lui de a face acest lucru fiind concretizat prin eforturile constante depuse pentru renașterea artei și a meșteșugurilor pornindu-se de la creația populară. În aceeași linie de idei pictorul a publicat în anul 1846 în „Gazeta de Transilvania”, o înștiințare pentru subscriere în vederea tipăririi unor manuale de mecanică, de arhitectură și de geometrie elementară, scrise și concepute chiar de el, pentru ilustrarea cărora a prevăzut un număr de gravuri „scobiri în aramă, piatră și lemn”.

Costandă a inițiat aceste lucrări în scopul ridicării nivelului de perfecționare a meseriașilor în special a celor români căci așa cum arăta el „a sosit timpul când și românul să se dedice cu artele păcii”. A militat pentru dezvoltarea învățământului național român prin „școli reale, la un popor lipsit de științele reale”.

Considerând că dezvoltarea științelor și a meseriilor constituie principala condiție a progresului și bunăstării unui popor, din păcate acest deziderat al său nu a fost materializat în practică, nereușind să strângă suficiente fonduri pentru tipărirea acestor lucrări.

Pătruns adânc de sentimentul național, pictorul Ioan Costandă a slujit idealului de libertate și dreptate ale poporului român, aceasta aducându-și aportul prin activitatea sa artistică și prin participarea sa nemijlocită la evenimentele revoluției de la 1848, asemenea altor artiști ai timpului său.

Pe timpul revoluției a deținut funcția de Comandant al Gărzii Civice Române de la Ocna Sibiului, având în subordinea sa 700 de lăncieri. Din această perioadă datează și trei portrete litografii ale marelui tribun național Avram Iancu. A rămas în istoria artei ca desenator și singurul litograf român al vremii sale din Transilvania, fiind autorul mai multor portrete, între care Avram Iancu, Horea și Crișan, Gheorghe Barițiu, generalul rus Alexander Nicolaevici Lüders.

În 1845, la moartea episcopului ortodox al Ardealului Vasile Moga, Ioan Costande a publicat un portret al cestuia în Illustrierte Zeitung din Leipzig, cu sprijinul colegului său întru profesie, Theodor Glatz.

În 1862, la moartea lui Johann Michael Ackner a realizat la Gușterița, cartier din municipiul Sibiu, monumentul funerar al acestuia, pe care se afla un bust al defunctului, bust dispărut în prezent.

Din 1838 a fost profesor de desen la Orfelinatul Terezian din Sibiu. Tot aici a predat și scrierea, arta grafică, geometria, arhitectura și diverse meserii.

Ioan Costandă a fost și membru al „Astra” încă din anul înființării acestei asociațiuni transilvane – 1861, ceea ce dovedește că acesta s-a situat încă de atunci alături de marii intelectuali ai vremii din Transilvania.

În memoriile sale, Sava Popovici Săvoi arăta că s-a întâlnit cu fostul său profesor la Sibiu în anul 1875. Cu acest prilej i-a vizitat și atelierul său de artă plastică, rămânând impresionat de dezordinea care domnea în el „opurile înecate în pulbere și în cea mai neartistică stare”, pe când spune în continuare autorul „mai înainte de 34 de ani (1841), se mai putea vedea ceva în atelier care făcea fală artistului în toată privința”. De asemenea Sava Popovici îi mai reproșa artistului faptul că acesta nu mai putea picta.

La fel ca și la data nașterii nu se cunoaște data decesului acestuia, presupunându-se că ar fi undeva pe la sfârșitul anului 1879 sau începutul anului 1880. Această presupunere a fost făcută deoarece la data numirii acestuia ca profesor la Școala tereziană și până în anul 1879 în fiecare an a fost menționat ca și funcționar de stat în Transilvania ca profesor în orașul Sibiu, în șematismul funcționarilor de stat transilvani.

Începând cu anul 1879 acesta figurează, pentru ultima oară, pe lista funcționarilor publici din Sibiu în calitate de profesor la Terezianum, iar începând cu anul 1880 nu mai apare a fi menționat nicăieri. În anul 1881 acesta nu a mai apărut pe listele participanților la expoziția de la Sibiu organizată de „Astra” al cărui membru era, vine să reliefeze faptul că acesta decedase.

Bibliografie:

  • Remus Gheorghe Goția – Monografia localității Răhău, Alba Iulia 2003.
  • Ioan Constantde – Wikipedia.
  • Ionel Pop – Facebook – litografie colorată reprezentându-l pe Avram Iancu, color, realizată de Ioan Constandă.
Nicolae Paraschivescu

Colonel (retragere)