Pe malul stâng al Mureșului, la o distanță de 4 km spre est de orașul Alba Iulia, deasupra Râpii Roșii și satului Teleac, comuna Ciugud, într-o poziție dominantă, se găsește una din cele mai mari așezări hallstattiene dacice din Transilvania (Hallstatt-ul – prima perioadă a epocii fierului – cuprinde intervalul 1200-500 î.Hr.). Ea este situată într-o depresiune a primului șir de dealuri, între valea Hăpriei și pârăul Grușețului; are forma unei potcoave cu capetele pe Mureș, scobită mult la mijloc și mărginită pe trei laturi de culmile: Coasta popii, Coasta Lobonțului, Jidovarul, Sub umbreje și Grușețul.

Așezarea, care se întinde pe o suprafață de cca. 20 ha, cu o lungime de 600 m și lățimea maximă de 450 m, este străbătută azi de un drum de care, ce o împarte în două părți aproape egale: Fața Grușetului cu o vâlcea săpată de ape, plantații de salcâmi și loc de pășunat și Hârburi, cu terenuri arabile și punctul trigonometric Jidovarul (380 m). Spre est și nord-est, unde așezarea se leagă către Jidovar printr-o șa domoală, cu înălțimile din spatele ei, coama este fortificată, până la ,,Poarta cetății”, pe o lungime de 250 m, cu un val spre interior, o terasă și două șanțuri adânci, iar pe latura nord-estică lungă de 450 m, cu un singur șanț, val și terasă. Determinați de numeroasele descoperiri întâmplătoare și de recunoașterile făcute încă din 1948, colectivul muzeului nostru, în colaborare cu Institutul de istorie-Cluj a efectuat cercetări în anii 1959 și 1960 pentru identificarea precisă a acestei așezări, lămurirea sistemului de fortificații, a stratigrafiei și a întregului ei complex cultural.

Elementele sistemului de fortificații se întâlnesc și în alte așezări hallstatiene fortificate în Transilvania, cum sunt cele de la Bodoc, Mediaș, Sărățel, Subcetate și Tilișca, precum și în alte regiuni din Europa. Cercetările de până acum ne duc la concluzia că la Teleac este o așezare hallstattiană, cu un impunător sistem de fortificații artificiale, combinat pe trei laturi cu o apărare naturală, având un strat de cultură în unele locuri gros până la 3 m, a cărui stratigrafie și materiale pot să aducă o contribuție importantă la lămurirea problemelor legate de prima epocă a fierului din Transilvania. Pe baza descoperirilor de până acum, în concluzie, putem spune următoarele: Sistemul impunător al fortificațiilor așezării de la Drâmbar-Teleac, ne îndreptățește să presupunem că această „cetate” ar fi putut să fie centrul unei uniuni tribale din regiunea de mijloc a Transilvaniei, din prima perioadă a epocii fierului, aproximativ între anii 700-500 î.e.n.. Acest sistem de fortificații indică, atât un stadiu înaintat al dezvoltării societății, cât și accentuarea diferențierilor sociale și a conflictelor intertribale.

Prezența idolilor zoomorfi dovedește existența turmelor și prin urmare, o activitate păstorească intensă. Intre idolii zoomorfi este reprezentat și calul, drept indiciu al domesticirii și folosirii acestui animal. Factura și decorul ceramicei, precum și fragmentul de celt din fier, ne arată că pe lângă evidentele influențe ale unei noi culturi, din care nu trebuie exclus nici elementul iliric, puternicele tradiții autohtone continuă. Luând în considerare faptul că cercetările arheologice, privitoare la prima epocă a fierului, sunt încă în curs de lămurirea problemelor esențiale ale componenței culturale specifice și etnice nu am putea spune decât că așezarea noastră a aparținut unei uniuni de triburi, în care prezența elementelor autohtone tracice nu poate să lipsească.

Grosimea neobișnuită a stratului de cultură din această așezare, precum și bogăția materialului ceramic, în deosebi, ne îndreptățesc să nădăjduim că cercetările viitoare vor aduce precizări noi, atât în ceea ce privește sistemul de apărare și stratigrafia, cât și conținutul întregului complex cultural. De asemenea, vor trebui făcute toate sforțările pentru a se descoperi și cerceta necropola acestei mari așezări asupra căreia nu avem, până în prezent, nici un indiciu.

Numai după examinarea completă a tuturor acestor probleme se vor putea trage toate concluziile necesare, inclusiv încadrarea cronologică precisă.

 Sursa:
Ion Berciu, Alexandru Popa, Așezarea hallstatiană fortificată de la Drîmbar-Teleac, în Apulum, V, 1964, p.71-92.

Bibliografie suplimentară:

  • Berciu Ion, Horedt Kurt, Popa Alexandru, Săpăturile de la Teleac, în Materiale și cercetări arheologice, 8, 1962, p.353;
  • V.Vasiliev, I.Al.Aldea, H.Ciugudean, Civilizația dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuții arheologice: așezarea fortificată de la Teleac, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991;
  • Vasile Moga, Morminte dacice de incinerație de la Teleac (jud.Alba), în Apulum, XX, 1982, p.88-91