La începutul lunii noiembrie 2022, a apărut cartea „Realități acoperite de praf” semnată de Dorin Oaidă și Diana Moga, cel dintâi membru al Fundației ”Alba Iulia 1918 pentru Unitatea și Integritatea României”.

Dorin Oaidă este la cea de a zecea carte, dintre care pentru ultimele cinci o are alături pe colaboratoarea și coautoarea Diana Moga, cu care face o bună echipă, mărturie stând cărțile de mare succes realizate împreună.

Scrierea la care fac referire are mai multe părți cu evenimente și descrieri distincte, izvorâte din viața reală, ceea ce o face tot mai captivantă, încât de la primele fraze te cucerește și te face să uiți de toate grijile deșarte ale vieții și să nu o lași din mână până la ultima frază, cu regretul că nu mai continuă. O să poposesc câte puțin asupra fiecărei părți, nu cu intenția de a realiza o recenzie, dar a prezenta lucrurile așa cum le-am simțit eu în timpul lecturării manuscrisului. Sunt expuse și dezvăluite lucruri inedite, trăite și cunoscute de către autori, completându-le cu cercetarea unor documente credibile, enumerate și explicate în carte la locul și timpul potrivit. Acest aspect dă o și mai mare savoare lecturii și credibilității evenimentelor descrise, la multe dintre ele participând autorii ca personaje autentice.

Se prezintă după cum mărturisesc autorii înșiși, evenimente din trecut, importante pentru prezent și mai ales pentru viitor. Cartea face parte din istoria orală a românilor, aducând în atenție vremuri trecute, trăite de autori și sunt fapte care vorbesc de la sine. După lecturare, cititorii o să tragă concluzii pozitive de mare folos. Are și rolul de a combate falsurile practicate uneori în mass-media de azi, venind cu adevărul curat, care oricât de supărător ar fi, este mai folositor și de preț decât falsurile manipulatoare, căci se bazează în exclusivitate pe adevăruri.

Mai la început este relatat un dureros destin; acesta cuprinde o suită de date statistice și istorice de o mare importanță privind evoluția Statului Român de la o zi la alta, sub stricta „îndrumare” a URSS, cu toate implicațiile acestei supuneri. Cartea conține și nuanțe autobiografice ale autorului mai vârstnic, cum de fapt se va mai reda și în continuare. Facem totodată cunoștință cu personaje având caractere puternice, care au învins destinul crud cauzat de război și urmările acestuia.

În paginile următoare sunt descrise schimbările politico-sociale, cu separarea societății, cu divizarea ei în funcție de interese și culori politice, uneori ducând la învrăjbirea membrilor între ei, lucru care a determinat efecte economico-financiare negative pentru români.

Perioada respectivă se învârte în jurul personajului de referință Petru Groza scoțându-i-se în evidență personalitatea sa puternică. Totodată sunt reliefate subtilități de la Actul Unirii și o serie de răfuieli politice, duse până la crime și asasinate. Cititorul va găsi în textul cărții atmosfera de teroare și intensă încărcătură nervoasă, în care se făcea și se face (inclusiv în prezent) politică în România. Se mai prezintă aspecte atât la vedere, cât și cele de culise, ale evenimentelor din 1 Decembrie 1989.

Urmează un subtitlu sugestiv: „Vin Americanii?…. Nu, nu vin Americanii!”. Sunt prezentate alianțe între țări, scopul acestora pe zone geografice, influențele marilor puteri privind împărțirea teritoriilor după cel de al Doilea Război Mondial și speranțele în binele ce era așteptat și putea veni de la americani, dar nu a venit! De ce? – Se va vedea în paginile scriiturii.

Citând din text „Ateismul românesc – Ateism impus…”, o problemă atât de sensibilă pentru sufletul românilor, autorii făcând o veritabilă și explicită radiografie. Ateismul românesc a fost impus de Rusia, de Stalin personal, Guvernul Român amânând cât a putut această măsură impusă, draconică, neinspirată, iar prin tergiversare s-a demonstrat rezistența poporului prin credință la transformările impuse de URSS.

Sunt prezentate abuzurile instituțiilor statului, care intră cu cizma în activitatea și viața religioasă a poporului român. Sunt transformate mănăstiri în spitale, case de copii, orfelinate, case de odihnă și alte destinații laice.

În paralel au fost vizate cele mai reprezentative nume rămase în creștinism  și întemnițate prin dosare confecționate. Li s-a atribuit acestor înalte personalități religioase cele mai diverse și periculoase învinuiri, aplicându-le groaznice tratamente în lagăre și închisori, greu de suportat, mulți dintre aceștia devenind martiri și sfinți ai închisorilor.

Punctul culminant al prigoanei asupra clericilor îl reprezintă condamnarea la detenție și muncă, la realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Prigoana cea mai cruntă a fost simțită de preoții greco-catolici și ortodocși. Ateismul nu a atins și alte religii minoritare. De ce? – Se va vedea citind printre rânduri!

Dar, în antiteză, cititorii vor descoperi că bisericile din România au fost salvate prin neaplicarea măsurilor atee și datorită bunelor relații dintre conducerea superioară a statului și înalții ierarhi ai bisericii. Ateismul românesc a fost un ateism de fațadă, permițând ca în România numărul locașelor de cult să se ridice la numărul de 18.000 -20.000.

Cititorii nu vor epuiza conținutul cărții fără a se întâlni cu un subtitlu șoc, plin de curiozitate: „Nicolae Ceaușescu -văzut… altfel”.

Președintele țării prin vizita din Cetate-Alba Iulia efectuată inopinat, fără protocol la nivel prezidențial, prin indicațiile și recomandările făcute, a dat dovadă, nu de politician, ci de un bun gospodar cu multă experiență și determinare. Sunt reprezentate în pagini întregi realizările ce au urmat în Cetate ca efect al vizitei lui Ceaușescu – Omul și Președinte (conducător de stat). Fără această vizită istorică, Alba Iulia nu ar fi ceea ce este astăzi.

Sunt detaliate apoi crâmpeie din viața privată a lui Nicolae Ceaușescu, riguros documentate, pentru a ajunge la … Nicolae Ceaușescu a fost cumva ateu?- Întrebarea autorilor pentru cârcotași, iar răspunsul după citirea cărții.

Ultima relatare, intitulată „Din cazuistica judiciară” – „Femeia-ființa contrastelor” prezintă cititorilor cu ajutorul cugetărilor selective și lămuritoare o definiție a psihologiei femeii.

Una dintre povestiri, „Monstrul cu chip de mamă” este o poveste cutremurătoare, șocantă, un caz de crimă sadică și implicarea specialiștilor în cercetarea și dezvăluirea faptei cu ajutorul probelor materiale și interogatorii.

Într-un alt caz – „Sub aripă protectoare de mamă”, este vorba de o altă crimă, pe fondul consumului de alcool și cu alte personaje, locuri, fapte, anchete, etc.

Cazurile prezentate la această rubrică fac parte din sfera de activitate a unuia dintre autori, care a participat la anchetarea și soluționarea lor.

O parte dintre cititori se vor regăsi printre personajele cu care vor face cunoștință lecturând conținutul scriiturii.

Mărturisesc că personal am citit manuscrisul cu sufletul la gură pentru a ajunge cât mai repede la deznodământul fiecărei povestiri, deznodământ care se lăsa așteptat până la ultima frază a cărții.

Pe tot „traseul”, autorii au uzat de o stilistică care să prezinte interes și să nu fie plictisitoare. De asemenea au folosit o bogată și autentică bibliografie cu date certe din care s-au inspirat, ceea ce îi conferă cărții valoare de adevăr, fără ficțiuni, cum ar crede unii că majoritatea cărților se bazează pe inspirațiile și fanteziile autorilor.

Cu sinceritate felicit pe Dorin Oaidă și Diana Moga pentru această realizare, care îmbogățește fondul de carte al țării cu o reușită scriitoricească, recomandând cititorilor să o achiziționeze, că le face cinste să o aibă în bibliotecă și să o citească, fiind un adevărat câștig pentru ei.

Dragomir Vlonga

jurist/ teolog